Ioana Jorjuca

Spatele reprezintă sprijinul și suportul vieții. Este partea corpului care mă protejează, dacă mă simt neputincios față de persoană sau situație „întorc spatele”. Dacă povara mea este prea grea, dacă nu am sprijin și nu mă simt suficient de susținut (pe plan afectiv, material etc) spatele meu va reacționa în consecință și anumite dureri îsi vor face apariția. Dacă ajung la limita suportabilității, spatele meu nu mai reprezintă și apar afecțiunile. Am impresia că supraviețuirea mea este în pericol și că ceilalți sau viața însăși, mă vor „lăsa baltă”. Nu mai suport  ceea ce mi se întâmplă. Este posibil chiar să am impresia de a fi încremenit, într-o anumită situație sau de a „căra tot timpul pe cineva în spate”. Conștientizez faptul că mă sprijin de ceva sau de cineva, din afara mea. Deoarece nu am totală încredere în ceilalți, îmi este greu să avansez. Trăiesc o frustrare, mă simt prins/ă și limitat/ă în lucrurile pe care aș vrea să le mișc înainte. Nu mai sunt capabil/ă să dozez bine lucrurile, pentru a lua deciziile potrivite. Pot avea spatele larg și să fiu capabil/ă  să car mult sau să mă înclin umil/ă, să mă aplec din respect sau din acceptare ↓♥

(mai mult…)

Vergeturile sunt mici cicatrici la început roșietice apoi albe, care brăzdează pielea, supusă unei întinderi exagerate. Cele mai cunoscute sunt vergeturile din sarcină, dar acestea pot apărea și în perioada pubertății sau la persoane care slăbesc, după ce s-au îngrășat, mai mult sau mai puțin. Avem tendința să credem că mai ales femeile au vergeturi. Dar nu este așa: sunt mulți bărbați și uneori chiar copii care au vergeturi. De multe ori sunt legat de un mecanism de genul „m-am îngrășat și am slăbit”. Apar mai ales pe burtă, dar și pe fese, pe coapse sau pe brațe. Îmi fac griji pentru aspectul meu estetic. Îmi lipsește suplețea și elasticitatea, nu trăiesc conform cu natura mea profundă. Trăiesc divergențe mari de opinie, care mă fac să nu mă simt bine. Sunt tensionat/ă și pielea mea este afectată de vergeturi. Mă simt rănit/ă sau amorțit/ă față de atașament și vulnerabilitate. De multe ori eu sunt cel/cea care mă pedepsesc. (mai mult…)

Celulita este caracterizată prin inflamarea țesutului celular subcutanat. Celulita este de obicei de natură feminină (deși apare și la bărbați) și se manifestă prin reținerea apei și creșterea distribuirii neregulate a toxinelor și a grăsimilor în zona feselor, coapselor, pe abdomen, ceafă, spate etc. Celulita are legătură cu anxietatea, cu aspecte din mine pe care le rețin, cu emoții refulate, regrete și resentimente pe care le păstrez. Este legată de angajamentul față de mine însămi sau față de altcineva. Îmi este teamă să mă angajez pe deplin în relație cu persoana pe care o iubesc și refuz să merg mai departe. Această teamă își poate avea originea într-o situație de abandon, pe care am trăit-o. Refuz să îmi revăd o parte din copilărie, deoarece am fost rănită și marcată de anumite evenimente traumatizante, care mă afectează încă și astăzi și care îmi înfrânează creativitatea și inima mea de copil.
Celulita apare mult mai des la femei decât la bărbați, deoarece femeile sunt preocupate mult mai devreme, din copilărie chiar de aparență, de siluetă, pe care o doresc perfectă, conform normelor societății. În cazul celulitei, ca femeie, mă simt ca o „portocală strivită”. Mă consider urâtă, inferioară și am tendința de a dezvolta relații de dependență cu ceilalți. Aspectul exterior este extrem de important. Îmi rețin partea creativă și mă intoxic pe mine însămi, îmi închid toată această energie care vrea să se exprime, fie prin artă, fie prin comunicare sau sexualitate. Crupa de cal îmi arată cât de mult mă simt obligată să veghez asupra copiilor mei (sau cei pe care îi consider ca pe copiii mei) pentru ca ei să aibă tot ce este mai bun. Îmi arată cât de mult vreau să îmi protejez puterea în calitate de femeie (feminitatea) și cât de teamă îmi este că voi fi abandonată. Celulita îmi arată modul pasiv în care îmi trăiesc viață. Mă las manipulată de ceilalți în loc să fiu mai activă în alegerile și în acțiunile mele. Am o nesiguranță foarte mare, îmi este teamă că îmi voi pierde „oaza mea de liniște”. (mai mult…)

Atunci când un ulei esențial pătrunde la nivelul creierului central, acest lucru ne permite nouă să accesăm amintiri sau emoții uitate, pe care trebuie să le confruntăm. Dacă aceste emoții sau amintiri sunt stocate la nivelul stomacului, putem avea dureri stomacale. Dacă acestea se află la nivelul pancreasului, putem face diabet. Dacă ele se găsesc în ficat, putem avea mai multe probleme. Dacă se stochează la nivelul tiroidei sau al altor glande endocrine, vom avea probleme hormonale. Dacă acestea sunt localizate la nivelul încheieturilor, putem face artrită. 

(mai mult…)